În dimineaţa care a cutremurat o lume întreagă, Sorin Ovidiu Vîntu a venit la Tribunalul Bucureşti într-un scaun cu rotile, după ce a lipsit de la ultimele trei termene din dosarul în care este judecat pentru favorizarea lui Nicolae Popa, pentru că înaintea datelor programate pentru judecată s-a internat în spital, ultima dată pentru că a contractat o boală cu totul nouă - rotulită genitală.
Deşi marcat de problemele medicale care l-au făcut să apeleze la ginecolog, Vîntu şi-a tras o mină virilă şi a anunţat că se face vânător. Se va antrena probabil alături de Bombonel, foarte bun la tras la ţintă (se ştie că Adrian Năstase este printre puţinii care pot nimeri dintr-un foc într-un ou fără să-i dăuneze celuilalt, unicul rămas lui Sârbu, socrul lui Ponta, după o nebunatică partidă de vânătoare). La termenul din data de 15 februarie, Vîntu a mai încercat o şmecherie, o perversă de-a lui, respectiv a cerut ca judecătoarea să fie înlocuită, pe motiv că tatăl magistratei ar fi unul dintre păgubiţii FNI, chestie „descoperită“ de „Cotidianul“, ca să vezi, tocma’ acu’. Nistorescu a publicat şi buletinul judecătoarei, deşi aceasta nu jucase la FNI, deci teoretic datele sale nu aveau cum să fie în arhivele de la FNI ale lui SOV. Ne aducem însă aminte că Radu Timofte, slugoiul lui Vîntu, ajuns director al SRI în pofida (sau tocmai datorită) dosarului de kaghebist, i-a pus fostului informator/infractor Nuş întreaga logistică a serviciului în poală - inclusiv servindu-i fişele interne ale instituţiei. Datele judecătoarei publicate de Nistorescu nu puteau proveni decât din fişele păstrate de Vîntu şi utilizate discreţionar.
Perversa lui Vîntu la adresa tinerei judecătoare care şi-a permis să-l deranjeze aducându-l în instanţă nu i-a ieşit. În general, manevrele lui Vîntu nu mai ţin astăzi, iar acesta a trecut la ameninţări, alb la faţă şi scrâşnind din dinţi, în timp ce se prefăcea că-l doare bubiţa de la celălalt picior, cel cu care a obţinut disjungerea în 2004 în dosarul FNI, cu concursul procurorului Irinel Păun, care a apreciat că „inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu suferă ca urmare a unui accident casnic, fiind în imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmărire penală“.
„Deschid o vânătoare cruntă împotriva lui Băsescu şi a tuturor celor care îl sprijină“
Iarna nu-i ca vara şi 2004 nu-i ca 2011, aşa că Vîntu a plecat din sala de judecată negru la faţă, cu următoarea declaraţie: „Traian Băsescu a pornit o vânătoare împotriva mea folosind toate instituţiile coercitive ale statului. Vreau să vă comunic că începând de azi şi eu am decis să deschid o vânătoare cruntă împotriva domniei sale şi a tuturor celor care îl sprijină“. Vânătorul Vîntu va avea de mitraliat la greu, mai ceva ca la „revoluţie“, nu de alta dar Băsescu are vreo 5 milioane de susţinători, respectiv cei care l-au votat. Pe de altă parte, încă de mic, de când trăgea cu urechea între rachetiştii şi militarii din Roman, ciocofonistul Vîntu a căpătat o apetenţă pentru uniforme de camuflaj şi fapte de arme à la Rambo. Scaunul cu rotile, uşor modificat cu roţi de Hammer all terain şi vopsit în culori de camuflaj, poate fi un mijloc de propulsie redutabil, iar terenul din Deltă - unde îşi face veacul SOV - este ideal pentru training, exact ca în filmele cu Vietnam. „Sniper în Delta Mekongului“, o carte de aventuri militare ale puşcaşilor americani puşi pe căsăpit „gălbejiţi“, este posibil să fi căzut în mâna lui Vîntu cândva, iar acum mai mult ca sigur este o sursă de inspiraţie pentru mogulul-vânător.
Un alt avantaj deosebit pe care numai Vîntu îl poate exploata este calitatea sa multifuncţională, unică. Urmare a neutilizării picioarelor din cauza multiplelor accidente genitale de rotulă, el îşi poate dezvolta aptitudinile de târâtor şi uns pe faţă cu maglavais de camuflaj, ca o reptilă cameleonică, s-ar putea strecura până în Grădina Botanică, să încerce secerarea „dictatorului“, că tot a zis el că-l îngroapă pe Băsescu şi că ar da oricât oricui îl scapă de problemele cu Justiţia. E clar că harpagon cum îl ştim, Vîntu preferă să facă economie la puşculiţă şi să se ocupe el personal de Băsescu, ca să nu mai dea banu’ la profesionişti. Iar dacă Năstase îl instruieşte bine, poate ajunge şi el să tragă la ouă, cu luneta, mai ales că de la nivelul solului ar avea o perspectivă mai bună. Aşadar, susţinători ai lui Băsescu de pretutindeni, feriţi-vă ouăle! Vîntu trebuie însă să-i dea bice cu pregătirea paramilitară şi cu trainingul de sniper, că acuşi am aflat că are termen la instanţă, din nou, marţea viitoare, şi e posibil să nu mai apuce să-şi perfecţioneze tehnica de vânător decât la duşuri, la Jilava, unde poate nimeri câte ouă vrea el, fără număr, că brebeneii din penitenciar sunt cam stătuţi şi au ouă voluminoase, uşor de nimerit.
Supapele Ursu şi Stancu şi pielea ursului din pădure
A doua ştire deosebit de amuzantă a zilei în care Vîntu s-a făcut vânător a fost aceasta: Oana Stancu şi Adrian Ursu au aflat pe mail că emisiunea lor de la Realitatea le-a fost luată de Corina Drăgotescu. Dramă, frate!
Expresia vânătorească „a vinde pielea ursului din pădure“ face parte din folclorul de basme cinegetice - mai pe scurt, înseamnă să vinzi la vrăjeală ceva ce nu ai, în cazul lui Stancu şi Ursu este vorba de virginitate jurnalistică. Stancu şi Ursu par să fi devenit, ca şi patronul lor, nişte vânători autentici, cu o poveste atât de umoristică încât cu greu poate fi evitată descrierea sa. Clănţăii preferaţi ai lui Vîntu au avut o contribuţie la trimiterea Realităţii spre fundul audienţei, undeva pe locul şapte, iar acum se dau victime ale „ocultei“ portocalii, ale dictatorului etc. Stancu, penibila siliconată care abia reuşea să îngâne o frază, şi micro-comunistoidul de la „Adevărul“, Adrian Ursu, au fost raşchetaţi şi înlocuiţi cu o mult mai parşivă comunistoidă, mai nărăvită-n rele şi mai intim conectată la gândirea lui Tataia Ilici, ideologul-şef al PSD-ului, organizaţia de suflet a co-patronului Sebastian Ghiţă.
Cei doi însă se dau victime şi pretind că au fost ejectaţi de pe scaunele lor, potrivit unui interviu luat siliconatei bâlbâite de Oana Stancu, deoarece „Sebastian Ghiţă era presat de putere, de controale ANAF, că se plângea că a fost discutat cazul lui în CSAT şi că dl. Băsescu le-a reproşat amicilor lui Sebastian din arcul puterii că nu au pus Realitatea cu botul pe labe aşa cum au promis, astfel încât managerul Realităţii a cedat şi a predat televiziunea puterii făcând primul pas: înlăturarea celor doi incomozi de la «Ora de foc». Cei care, cu câteva zile în urmă, l-au «şifonat» pe dl Blejnar, preşedintele ANAF, făcându-l să mărturisească implicări suspecte în cazul Baaklini, cei care au supărat-o pe doamna Udrea cu dosarul ALRO, aducând o serie de documente importante din dosar etc.“.
„Vîntu e un tip care vorbeşte mult“ - gargaragiu...
E fabulos ce povesteşte duduia mai departe, aşa, ca un contur al ei personal privind relaţia cu patronu’: „Eu cu Vîntu am vorbit în ultimele luni de maximum două ori. Însă îţi spun cu toată fermitatea un lucru: dacă Vîntu m-ar fi sunat în fiecare zi, i-aş fi răspuns în fiecare zi. Din politeţe, din considerentul că este acţionarul majoritar al staţiei, dar mai ales pentru că nu m-a determinat niciodată să nu-i răspund la telefon. În doi ani şi ceva de Realitatea, Vîntu nu m-a rugat nimic, nu mi-a impus nimic, nu mi-a spus niciodată «ştii, am şi eu un prieten de care să nu te iei». Să spună oamenii grei care au avut de-a face cu Realitatea - CTP, Hurezeanu, Nistorescu, Dinescu, Stelian Tănase - le-a dat vreodată Vîntu vreun ordin? Vîntu e un tip care vorbeşte mult, îşi dă cu părerea despre tot, dar când l-ai trimis la plimbare, se duce. Depinde de tine ce relaţie impui cu el“.
Ce înţelegem de aici, că deontoloaga de Oana Stancu oricând vrea muşchii ei pectorali îl trimitea la plimbare pe palavragiul de Vîntu, mai ales că „impusese şi o relaţie“, deşi niciodată, niciodată, Vîntu nu i-a cerut nimic, nu i-a ordonat nimic, nu i-a făcut nimic? Iar a-i invoca pe lingăii patentaţi de Dinescu şi Hurezeanu ca surse de autenticitate este chiar culmea umorului, o neaşteptată calitate la Oana Stancu.
Şi mai tare în bulan decât colega sa tare în gură, Adrian Ursu completează parascoveniile „independentei“ Stancu: „Sorin Ovidiu Vîntu nu mai are şi nu cred că a avut vreodată, cel puţin de când sunt eu acolo, o influenţă asupra politicii editoriale a postului. Totdeauna acolo a existat un responsabil al politicii editoriale a postului, care comunica în legătură cu activităţile profesionale ale postului. Deci, Sorin Ovidiu Vîntu nu dădea ordine, aşa cum sigur că se insinuează acum. Nu stabilea care este abordarea în privinţa temelor. Numai o minte uşor infantilă poate să creadă aşa ceva, iar plasarea acelei informaţii speculative în relatările de presă despre despărţirea postului de realizatorii emisiunii «Ora de foc» nu are alt scop decât de a face o manipulare primitivă, din zona cea mai facilă. Şi anume că cei care au fost înlăturaţi acum au fost înlăturaţi pentru că fac parte din tabăra mult-urâtului şi damnatului Sorin Ovidiu Vîntu“.
Haida-de, aşa de preacurat şi prespălat cuplu de obsecvioşi ai urâciosului diabolic („damnat“ - pentru a-l cita pe Ursu, deşi mai corect ar fi fost viitor condamnat) rar s-a mai văzut. Să-l cităm însă chiar pe patron, nu de alta, dar confruntarea surselor este totdeauna utilă. Iată stenograma discuţiei dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Sergiu Toader din 6 martie 2010 (care iniţial nu a apărut deloc în presă).
„O sugem prin batistă, sugem p...a prin batistă?“
„Sorin Ovidiu Vîntu: Sergiu, iartă-mă. Geoană a avut toate partidele politice minus PDL, în rest a avut toate partidele politice, toate sindicatele, aproape toată presa. Hai, măi, Sergiu, lasă-l naibii. A fost, bine, o oaste imensă, dar de strânsură, exact cum a venit Baiazid peste Mircea cel Bătrân. Au venit 200.000 de tăntălăi peste 40.000 de moldoveni, decişi să-i fută. Sau din Ţara Românească, mult mai determinaţi, mult mai motivaţi, mult mai deştepţi. Nu numărul contează, ci calitatea şi organizarea (...)
Toader: Nu, dar spui, adică, că nu ai condus tu, de parcă, să-mi bag p...a, ba da, ai fost la butoane!
SOV: Nu, am fost la butoanele unei organizaţii construite de tine, dragă Sergiu. Lasă-mă dracului în pace! Care, atunci când am vrut să apăs pe buton, n-a funcţionat cum am avut eu nevoie şi cu asta, basta! Acum va acţiona, va funcţiona în conformitate cu nevoile mele. E atât de simplu!
Toader: Ai schimbat organizaţia, ţi-ai schimbat obiectivele după ce ea era construită. Mie mi-ai cerut să o contruiesc într-un fel, cum mi-ai spus, aşa am construit-o.
SOV: Ca să fiu mai simplu, de acum nu mai ţin cont de tine, ţin cont doar de interesele mele.
Toader: Bine, e bine aşa.
SOV: E bine aşa? E clar?
Toader: Trebuie să fii precis în termeni. Am construit-o cum mi-ai cerut-o şi, la un moment dat, ai zis: Vreau să-mi bag p...a în ea. «Ia, mă, şi bagă-ţi p...a în ea!».
SOV: Acuma ţi-am cerut, astăzi, să-mi pui organizaţia pe picioare, organizaţia la punct, care să funcţioneze în conformitate... Când mi-am exprimat eu interesele, ea să funcţioneze în sensul ăla.
Toader: Punct. Asta fac. Asta fac.
(...)
SOV: Cum să fie de ruşine? Mai mult decât atât, dragă Sergiu, tu ştii ce eşti acolo, în fapt? Ce funcţie ai acolo, în fapt, dragă prietene? Eşti reprezentantul editorial al patronului. În orice trust de presă, patronul real al trustului de presă are un reprezentant editorial, care are grijă de interesele patronului.
Toader: Sunt comisarul sovietic.
(...)
Toader: Păi Mardoc nu are niciun astfel de ofiţer, Mardoc (n.r. - Rupert Murdoch) dă telefon din Australia direct la «The Sun», în Londra, şi zice: ia schimbă-mi, mă, în p...a mea, prima pagină.
SOV: Ai văzut? E atât de simplu, adică stăi, mă, ce-mi trebuie? O sugem prin batistă, sugem pula prin batistă? Nu, tată! Ea este organizaţie care trebuie să răspundă intereselor de business ale patronului. Punct. (...)“
Mda, mă îndoiesc că mai e nevoie de comentarii sofisticate pe tema derizoriilor istorii vânătoreşti ale sugătorilor de pulă prin batistă Oana Stancu şi Adrian Ursu, supuşii prea-servili ai komisarului sovietic manipulator al butoanelor lui Vîntu, deveniţi brusc, acum, „supape“ vânătoreşti mai mult sau mai puţin „credibilizate“.
