A trecut momentul de acum doi ani când Ilici şi Sorinache au fost puţin anfroa, ca urmare a unui moment mai tensionat de viaţă, când Iliescu a declarat, în octombrie 2009, că „îl suspectează pe Oprescu că are o înţelegere cu Traian Băsescu, pentru care, se pare, aleargă în cursa electorală“ - iar, la rândul său, Oprescu îl taxase pe acesta drept duplicitar, ca un insider al corpului lui Iliescu ce este el. Acum „love is in the air“ din nou, ca la începuturi, când Oprescu era copilul de mingi al scheletului din debara, cum îl alinta Oprescu duios pe Iliescu.
Întrebat la Antena lui Sauron/Voiculescu despre posibilitatea unei candidaturi a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, la preşedinţie din partea USL, Iliescu/Saruman a răspuns că „este în interesul oricui şi a unei coaliţii să meargă cu cele mai mari şanse. Asta este o gândire realistă a oricărui om politic şi a oricărei formaţiuni politice“.
Cartea Oprescu scoasă pe interval acum nu este o mişcare nouă, Iliescu s-a mai folosit de acesta, chiar dacă pentru public se făcea că-l detestă pe cel care îi cotrobăia în intestine, că se pare că acolo a migrat inima lui Ilici, înecată în detritusuri putregăite. Se ştie că susţinătorii campaniei lui Oprescu la primăria Capitalei au fost chiar slugile de casă ale lui Ion Iliescu, în frunte cu bodyguardul personal al acestuia, Dumitru Venicius Iliescu, zis Mitică Iliescu, fost şef al SPP pe vremea lui Iliescu, „taximetristul“ lui Ilici la „revoluţie“. Ca recompensă, fostul „taximetrist“, cel care i-a asigurat transporturile cu TAB-urile lui Ilici, în decembrie 1989, pentru a fi ferit de vreo flegmă revoluţionară, Mitică a fost numit consilier de stat în Guvernul Năstase şi s-a ales şi cu patru stele de general.
Fostul „câine de pază“ al lui Ion Iliescu până la sfârşitul lui 1996, Mitică Iliescu este „tăticul“ ex-colonelului SPP Cătălin Voicu (care este naşul de cununie al fiicei sale) şi al lui Gheorghe Rizea (finul său), dar şi al lui Gabriel Naghi, pe care l-a instalat personal la şefia SPP tot Ion Iliescu.
Un al doilea amploiat al lui Iliescu, susţinător de bază al lui Oprescu, a fost Iulian Crăiniceanu, fostul adjunct al şefului SPP din timpul celui de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu şi totodată un apropiat al fostului premier Adrian Năstase. Legătura dintre aceştia era Cătălin Voicu, cel pe care voia Vanghelie să îl pună ministru de interne. Primarul sectorului 5, plecat în viaţă de la căptuşitul ghetelor lui Nuţu Cămătaru, devenit interlop renumit, s-a tot prefăcut că e certat la cuţite cu Sorin Oprescu, pentru pulime, vorba doctorului, dar a muncit în taină la campania acestuia.
„Garda“ lui Oprescu şi gaşca lui Iliescu
S-au mai adăugat generalii Gabriel Naghi, Pavel Abraham, Alexandru Grumaz şi Gheorghe Mărgărit - o parte din vechea gardă creată de Iliescu anume pentru a fi pusă în slujba lui Sorin Oprescu. Foşti oficiali ai cel puţin patru servicii de informaţii - SPP, Poliţie, STS şi DIM - l-au servit, dependenţi de Iliescu, pe „independentul“ Oprescu, ajuns primar cică pe barba sa.
Din locotenent-major la „revoluţie“, Naghi a urcat în aparat şi a fost numit director al SPP pe 28 decembrie 2000, iar un an mai târziu a fost avansat la gradul de general de brigadă, printr-un decret al preşedintelui Ion Iliescu, care l-a înaintat în grad din nou, în noiembrie 2003, la general-maior, fiind eliberat din funcţie de Traian Băsescu în 7 decembrie 2005, cu gradul de general-locotenent cu trei stele la 43 de ani!
Pe perioada domniei sale la SPP, serviciul devenise o adevărată reţea a cumetriei şi pepinieră de interlopi. Naghi s-a remarcat prin reangajarea ofiţerilor trecuţi în rezervă pentru implicarea lor în celebrul scandal de contrabandă cu ţigări (Ţigareta II), coordonată de colonelul SPP Gheorghe Truţulescu, implicarea unor ofiţeri SPP în campania electorală în favoarea PSD (după cum l-a acuzat colonelul SPP Dumitru Vlad, care a şi câştigat un proces cu serviciul după ce a fost mazilit brutal), angajarea în SPP a unor persoane despre care se ştia că ar avea legături cu lumea interlopă, afaceri cu bogaţii preferaţi ai regimului „săracului“ Iliescu, Tender ş.a.
General-maior (rez.) Mihaiu Mărgărit a fost şef al compartimentului de analiză şi sinteză din Direcţia Informaţii Militare, pentru ca apoi să devină şef al DIM, în perioada 1998-1999. Grumaz a fost prim-adjunct al STS - în perioada 2001-2005, fost consul al României la Shanghai, implicat în combinaţii legate de afacerea unor comisioane substanţiale pentru favorizarea unor firme care au amenajat spaţiile tehnice destinate „Sistemului unic pentru apeluri de urgenţă 112“ din Bucureşti şi teritoriu. Alexandru Grumaz provine tot din MApN, ocupând diverse funcţii, printre care şi cea de inspector pentru armamente. În 1989 Grumaz era subordonatul contra-amiralului Dinu Ştefan, suspectat de apartenenţă la GRU. În vremea când activa în MApN a cerut să-i fie pictat chipul pe fresca din holul central al Ministerului Apărării.
Generalul Pavel Abraham, politruc care între 1985 şi 1989 a fost secretar ştiinţific la Comisia de cercetare ştiinţifică din cadrul Direcţiei de Personal şi Învăţământ a MAI al RSR, a ajuns după „revoluţie“ şef al Poliţiei Române, iar în 2004 a devenit chestor-şef de poliţie - echivalentul unui general cu 3 stele, pensionat în noiembrie 2008 de Cristian David, cu o pensie de 223 de milioane de lei. Ulterior, presa a dezvăluit că rude ale sale erau acuzate că au vândut unui suspect de trafic internaţional de droguri un teren în valoare de circa 15 milioane de euro, care aparţinea altcuiva. Evenimentele s-au petrecut în perioada în care generalul Abraham era şef la Antidrog.
Pe scurt, numai băieţi de băieţi, unul şi unul. Acum Iliescu a decis că a fost de-ajuns cât s-a mers pe burtă, „acoperit“, şi a scos cartea din mânecă, Doctorul cel bogat la gură, cu talent şi joc de picioare - şi cam atât. Oprescu se definea el însuşi, recent, drept primarul bestial care face totul legal. Rima merge, dar nu se potriveşte. Nu numai ziarul „Curentul“ a scris în repetate rânduri despre combinaţiile „artistice“ ale Doctorului, bun la rime şi gargară pentru pulime.
Ceea ce a adus în plus opiniei publice ziarul „Curentul“ a fost un fragment de notă operativă a SRI, negată de oficialii instituţiei, dar confirmată de desfăşurările ulterioare ale evenimentelor. Astfel se confirma în materialul informativ faptul că Sorin Oprescu era o simplă marionetă a lui Ion Iliescu, acesta din urmă coordonând direct, alături de camarila sa din PSD, campania aşa-zisului candidat independent.
Nota informativă reda o discuţie a lui Ion Iliescu, în care se punea la cale organizarea campaniei lui Oprescu, chiar înainte de primul tur al alegerilor locale - documentul demontând toate „bărbile“ lui Oprescu privind lupta sa cu sistemul şi cu partidele. Discuţia arăta că el este de fapt omul sistemului ticăloşit, Iliescu vorbind de plăţile pentru Antenele lui Voiculescu, prin intermediul lui Adrian Thiess. „E mult, un milion de euro, dar acoperirea e bună“, după cum comenta Ilici. În ceea ce priveşte negocierile cu PNL, Iliescu l-a însărcinat pe Hrebenciuc: „... cu Olteanu se ocupă Viorel...“. Toţi liderii PSD fideli lui Iliescu au avut sarcini precise: Cozmâncă şi Mihăilescu - la program, Alin Teodorescu (omul GDS) - la sondaje. Conform notei informative a SRI, de fapt Oprescu n-avea niciun cuvânt de spus în legătură cu strategia de campanie, toate deciziile fiind luate în budoarul pesedist al lui Iliescu.
Şi acum, în actualul context, reiese cu claritate că Oprescu a rămas aceeaşi marionetă a păpuşarului Iliescu, bun de scos la circ bestial pentru popor, un fel de femeia cu barbă sau piticul cu nasul în fund al lui Tataia Ilici.