Klaus Werner Iohanis s-a adresat recent, calin și mizercordios, procurorilor puşi la mişto să reia dosarele Mineriadelor, într-o cheie aparent creștinească, deși procurorii n-au nicio treabă cu divinitatea, dimpotrivă, transmițând un mesaj în clar: iertare pentru vinovaţi! ...comprende?
Sloganul "No Peace without Justice" – se pare că n-ar avea șanse decât într-o altă Românie, cu un alt șef de stat.
Nu prea mai urmăream cu ce se ocupă preşedintele Klaus, mai ales după ce am notat suverana sa imparţialitate a selecţiei personalului din jurul său, cei care-i scriu agenda, copiluţii lui Adrian Năstase, cel care de altfel l-a şi lansat în politica mare, cooptând rotiţa FDGR la căruţa PSD, cu nişte anişori în urmă, în 2002 (am scris despre asta nu mai revin:
Notez totuşi mesajul președintelui Klaus Iohannis, la 25 de ani de la prima mineriadă, consecutivă primului protest de amploare organizat la București imediat după ce FSN, organizaţie de front a KGB a anunţat că devine Partid călare pe Putere.
Klaus se referă la ziua când CFSN a devenit CPUN, ziua când a avut loc prima mineriadă, ziua când am fost reținut și anchetat prima dată după 1989. Klaus era atunci un mărunt profesoraș de provincie, preocupat doar de achiziția în viitor a unui număr de căsuțe. Am povestit aici contextu': http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/644-deci-muie-muie-udrea-ponta-remember-29-ianuarie-o-zi-deosebit%C4%83-muie-ilici-apropo
Deci, ce comunică acum preşedintele procurorilor?
"Trebuie să iertăm momentele din 28-29 ianuarie 1990, dar să nu le uităm. Acesta este mesajul președintelui Klaus Iohannis, la un sfert de secol de la primul protest al opoziției organizat la București după Revoluție.
„Astăzi s-au împlinit 25 de ani de la evenimentele dramatice din iarna anului 1990, când, la București, sediile partidelor istorice și ale ziarelor critice la adresa Puterii au fost atacate și devastate de mineri, iar protestului civic i s-a răspuns cu ură și violență. Reprezentanți ai Puterii de atunci au instigat unele categorii sociale împotriva altora, cât și a celor care își strigau nemulțumirea. Imagini cu Bucureștiul acelor zile, preluate de presa internațională, au reprezentat o pată pe obrazul tinerei noastre democrații. Îmi doresc ca pacea și solidaritatea dintre noi să ne facă să iertăm acele momente, dar să nu le uităm”, a scris președintele Klaus Iohannis pe contul de Facebook.
"Îmi doresc ca pacea și solidaritatea dintre noi să ne facă să iertăm acele momente, dar să nu le uităm" - un racord pentru cei care-şi mai amintesc sintagma preferată a lui Ilici - concordia. Ceva hipsteresc, astăzi.
Pe scurt Klaus Werner Iohanis spune cam aşa, pe contul său oficial de feisbuk - "Să ne facem frate cu dracu' de dragul consensului!" - postare ce pare scrisă de însuşi Marele Consilier prezidenţial de rit Antic și Acceptat, Mihalache zis ciochistu lui Maior și/sau curistu' lui Ponta, în vremea Mineriadelor un mărunt fesenist abject din Haita de giboni ai lui ilici şi Petre Roman, devenit apoi dosnic aparatkic de cabinet al lui Năstase the One (Nasty Boy, pentru intimi)...
"No Peace without Justice" se pare că e genul de afirmaţie ce nu se îndeasă easy pe sinapsele prezidenţiale.
Într-un stat normal, fărădelegea se pedepseşte, nu se iartă - nu putem schimba registrul discursului primului om în stat într-unul ce face trimitere evanghelică la iertarea păcatelor, că românii au ales un neamţ "al lucrului bine făcut" nu un pastor evanghelist, marionetă a găştii de sectanţi ai lui Ilici.
La 25 de ani de la prima mineriadă un condamnat in 3 dosare penale, George Copos, execută un an (o treime din pedeapsa cea mai mare) şi i se aprobă eliberarea, cam ca şi în cazul lui Năstase, iar peste 2-3 ani probabil iese şi Voiculescu, după procese care au durat câte 7-8 ani, cu zeci de amânări. Prejudiciile nu se recuperează, pedepsele sunt o bătaie de joc în timp ce românii cinstiţi sunt jefuiţi, batjocoriţi şi făcuţi zilnic să regrete faptul că nu s-au cărat încă din ţară, în Germania eventual, alături de turcaleți, care totuși au venit cu un program și o vocație la nemți în bătătură, nu ca noi.
Pe scurt Justiția rămâne principala problemă.
Golănește, la mișto, și Băse a ajuns la Putere pe sloganul Dreptate și Adevăr. Cu Udrea a ajuns la fundu' adevărat al justiției imanente, aia care te rezolvă cu un alzhaimăr. Dar asta e o altă poveste.
"iertăm, dupa ce judecăm", aşa ar fi trebuit să sune, părerea mea, fraza prezidenţială a neamtzului apodictic ... "Așteptăm de un sfert de secol pedepsirea criminalului cu mâinile roşii de sângele românilor, Ion Iliescu, stimaţi procurori", aş mai fi adăugat eu, pentru impulsionarea spiritului civico-justiţiar al procurorilor nesimțiți și îngălați, ce au favorizat infractorii vreo doua decenii și care au dat până acum nesfîrşite NUP-uri Găştii lui Ilici.
Nu ne va da nimeni cei 25 ani furaţi din viaţa noastră - a generaţiei de sacrificiu - dar fie şi simbolic, Ion Ilici Iliescu merită pus la locul lui - la coşul de gunoi al istoriei.
Ilici este cel care a confiscat visele şi speranţelor tuturor românilor, a distrus şi batjocorit două generaţii. Iertarea e nobilă până la un punct, dar ceea ce trece de acel punct miroase a neputinţă, teamă, labilitate, mânărie, codoşlâc. Plus că Iohhanis nu e un aristocrat după sânge, ci un pălmaș mărunt aruncat în politică de niște mitocani ai Secu, gen Năstase și Priboi, plus masoneii săi de doi lei, limbrici cu compase înfipte în dos (de Vișoianu, un proscris astăzi, să precizăm).
Într-un stat normal, fărădelegea se pedepseşte, nu se iartă - nu putem schimba registrul discursului primului om în stat într-unul ce face trimitere la iertarea păcatelor, când de fapt nici până azi autorii fărădelegilor nu s-au căit.
De fapt de ce să-l iertăm pe Ilici?
De ce să-i iertăm pe cei ce ne-au distrus ţara şi vieţile, cei care au jefuit și ucis?
A devenit Klaus Iohanis vreun pastor al feseniștilor, în loc de preşedinte, garant al respectării Legii?
Iertarea este un termen creştinesc ce nu se poate aplica unui bolşevic de frunte ca Ilici, despre care ştim că nu are nici un Dumnezeu, aşa că nu văd registrul referenţial în care se poate face un astfel de Apel prezidenţial fastidios, redundant, demagogic, ce miroase a ipocrizie ieftină...
Iar dacă invocăm (şi) registrul creştin al Iertării trebuie numaidecît ştiut că acordarea iertării presupune mai întâi mărturisirea crimei şi implorarea iertării. Ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii 25 de ani.
Criminali de teapa lui Ilici nu se căiesc, sunt infuzaţi cu ură drăcească.
Mesajul preşedintelui Iohanis pentru cei ce anchetează acum Dosarul lui Ion Iliescu sună exact ca un pact cu Diavolul.
România nu îşi va putea reveni după atâta rău necontenit, după atâta suferinţă, după atâta dramă, dacă nu este promovată dreptatea şi legea.
Iar preşedintele României, ales de "masele populare" și de SRI în ciuda lui Ponta, cârlanul lui Ilici, și al FSB, nu poate veni astăzi cu asemenea mesaje soporifice, de medic proctolog care recomanda lecitina ca substitut pentru o maladie severă, genul de boală mortală la care medici chirurgi specialişti în cancer generalizat ar recomanda amputarea.
La limită, mişelul cancerigen de Ion Iliescu, acest boşorog hidos, şandramaua komunistă, boala României, poate fi şi uitat, acolo, cu botul de hienă în groapa de gunoi, dar în niciun caz iertat!
*************
*Titi mi-a fost coleg la Arte. Era un smucit, ca mai noi toți. Au venit în Facultate niște frantzuzoi, în decembrie '89. Pe holuri colegii smângăleau chestii. Printre ei Titi. O lucrare de-a sa a devenit afiș. Și slogan al României Libere, niște ani. Evident Dreptatea n-a venit de niciun fel. Ideea a rămas. Titi a explicat undeva cum i-a venit ideea. Reiau aici:
"Titi Amzar
Eu sunt autorul afișului cu utitlul "Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.” Sunt absolut consternat să văd că mai există încă voci care atribuie acest vers legionarilor.
Poezia "ZIle de durere (fragment)" a fost publicată de Panait Cerna în revista "Convorbiri literare" din septembrie 1907. Dacă cineva știe că în 1907 existau legionari, atunci e perfect...
De altfel, în ianuarie 1990, imediat după ce a apărut pe fronstispiciul ziarului România Liberă - care mi-a cerut acordul pentru folosire -, aparatul comunisto-securist din spatele lui Ion Iliescu a împânzit prin tot centrul Bucureștiului sute afișe care atribuiau acest afiș legionarilor. Pe afiș apărea o cruce dintr-un cimitir anonim, pe are era lipită o copie A4 a acestui afiș, mormântul fiind atribuit lui Corneliu Zelea Codreanu, de nici azi nu se știe cu exactitate unde este îngropat."
...așa e nici azi nu se mai știe nimic, dar asta nu înseamnă că am pierdut firul, e îngropat în noi, cu exactitate vă zic asta...